Poveștile pe care vrei să le citești – #linia2

Published on July 15, 2020

În primăvară, când pandemia lua amploare în lume și în România, noi, oamenii din ARC, am întrebat organizațiile din țară câți bani au investit în spitale. La momentul acela știam și primisem o grămadă de povești scoase dintr-un film apocaliptic din spitale – lipseau echipamente  vitale de protecție (mănuși, combinezoane, măști, viziere, botoși), nu existau aparate de testare în orașe de la graniță și alte aparate necesare tratării persoanelor infectate cu Covid19 (de exemplu, ventilatoare, pulsoximetre și altele). Tabloul era între rău și mai rău.

Așa că am întrebat organizațiile din țară câți bani au strâns și cum i-au investit în spitale. Peste 80 de organizații au răspuns. Doar organizațiile acestea au strâns aproximativ 14 milioane de euro, pe care i-au folosit să cumpere peste 172.000 de unități de aparatură medicală, aproape 3 milioane de unități de echipamente de protecție, peste 130.000 de litri de dezinfectant (mai multe despre subiect, aici).

Și știm în mod cert mai sunt multe altele care au strâns bani, dar la care nu am reușit să ajungem cu întrebarea. Apoi sunt numeroase alte organizații care și-au continuat misiunea în zonele de educație, asistență socială, cultură, mediu, civism etc.

Am demonstrat că în caz de criză se poate acționa agil și că putem pune la bătaie resurse.

E adevărat că de multe ori simțim că putem discuta mai multe între noi, oamenii care lucrăm în ONG-uri. Că putem colabora mai eficient, că putem să ne coordonăm mai bine decât am făcut-o până acum. Evident că mereu se poate mai bine. Dar ultimele luni ne-au arătat, din nou, că ONG-urile și-au făcut treaba foarte bine, indiferent de linia în care au acționat.

În timpul pandemiei organizațiile au fost ocupate să își continue misiunea, mult mai mult ca de obicei. Din păcate, felul în care ne încadrăm în peisajul din țară nu ne ajută să ne facem cunoscute poveștile. Multe persoane cred în continuare că avem un program ascuns, că suntem finanțați de niște forțe peste înțelegerea noastră, că suntem aici doar ca să facem rău. Peste stratul de neîncredere din partea publicului, vine cel legat de subfinanțare, probleme cu menținerea unui flux de bani în organizație, faptul că angajații din ONG nu sunt priviți ca niște profesioniști în domeniile lor sau faptul că multe organizații funcționează pe bază de voluntariat, ceea ce duce la burn out în sectorul nostru .

Chiar și așa, reușim să facem o diferență în România, pe toate liniile pe care acționăm. Am demonstrat că în caz de criză se poate acționa agil și că putem pune la bătaie resurse, expertiză, conexiuni. Știm că facem o diferență chiar dacă, uneori, suntem prea ocupați să acționăm și avem prea puțin timp să împărtășim cu lumea ce facem, mai ales cu cei care nu sunt conectați cu mediul ONG.

Ceea ce mă duce la #linia2, campania ARC în care am promovat organizațiile care au continuat să lucreze în domeniile enumerate mai sus, care sunt la fel de importante ca gestionarea crizei sanitare. Perioada a fost de așa natură că toată lumea era preocupată de echiparea spitalelor și pe foarte bună dreptate. Însă să nu uităm că există programe educaționale pe care doar ONG-urile le fac. Sau mese calde care ajung la copii datorită lor sau terapie pentru copii cu autism și pregătire pentru părinții lor. Sunt organizații care combat fake news, care apără drepturi fundamentale, care sunt presă independentă. Și am zis că trebuie ca și poveștile lor să fie auzite.

Toată luna iunie și prima săptămână din iulie au fost dedicate campaniei #linia2, unde am făcut cunoscute poveștile organizațiilor care au făcut o diferență în viețile beneficiarilor lor pe timpul pandemiei. Ne bucurăm că am putut publica peste 30 astfel de povești – despre cazări acordate părinților care nu au cum să stea în spital cu copiii lor, despre tone de alimente ajunse în toată țara, despre educație făcută la distanță și despre cum unele ONG-uri au adus internet acolo unde nu exista, despre construcții de case, despre sprijinirea elevilor de clasa a 12-a, despre sprijinirea bătrânilor din țară.

Ce am învățat din campanie?

Că avem nevoie să împărtășim și să auzim povești, indiferent de baricada pe care ne aflăm. Pandemia și panica venită odată cu ea sau, dimpotrivă, refuzul nostru de a o valida ne-au arătat că sunt o grămadă de moduri în care putem acționa și reacționa în caz de criză. Dar ne reunim în jurul unei povești despre cum cineva, undeva, a construit o casă în ciuda crizei sau cum câțiva voluntari au ieșit din case și au dus alimente bătrânilor. Ne reunim în jurul ei pentru că ne amintește că nu suntem chiar atât de diferiți pe cât ne dăm seama din feedurile de Facebook. Că nu suntem atât de străini unii de alții. Că nu suntem și nu ar trebui să însemnăm un pericol unii pentru ceilalți.

Am mai învățat și că dacă o poveste nu e vizibilă, nu înseamnă că nu e importantă sau că nu a schimbat vieți. Mai trebuie să facem pași mulți în afara bulei noastre și trebuie să spunem celor din alte comunităție ce face sectorul nostru. Nu pentru că avem nevoie de o palmă pe umăr, în semn de mulțumire, ci pentru că vrem să aratăm cât bine se produce în jur și cât de molipsitor poate fi.

Și cel mai important, pentru cei mai cinici dintre noi mai ales, e că am văzut că în caz de dezastru, apar mereu salvatorii. Și nu sunt niște superoameni care coboară din cer, suntem fiecare din noi, ONG-iști sau nu, care hotărâm să facem ceva pentru altcineva.

Avem nevoie unii de alții. De multe ori nici nu o realizăm, de multe ori o refuzăm. Doar că avem nevoie poate acum mai mult ca oricând.

Prin campania #linia2 inițiată de Asociația pentru Relații Comunitare, am făcut cunoscute poveștile organizațiilor din România care și-au continuat misiunea să își susțină beneficiarii, în pofida crizei pandemiei #COVID19, în domeniile educației, asistenței sociale, protecția mediului, cultură și multe altele. Pentru detalii suplimentare despre campanie, scrie-ne la sinziana@arcromania.ro.

Întreaga campanie e disponibilă pe pagina noastră de Facebook cu #linia2 și pe www.arcromania.ro:

Mulțumim tuturor celor care au trimis povești și care le-au citit. Împreună suntem mai puternici.

⬅︎ Blog