Ne deschide pandemia calea spre o modalitate de a trăi în armonie cu mediul?

Published on May 18, 2020

Ioana Szatmari, coordonator program CSR

În mod cert, pandemia ne-a deschis ochii. Am putut vedea foarte clar faptul că impactul activității umane asupra calității aerului e real. Am înțeles că atunci când nu mai stăm în trafic, când consumăm mai puțin și fabricile se opresc, calitatea aerului pe care îl respirăm se îmbunătățește în mod semnificativ. În zilele acestea de izolare povestim că poate ni s-a oferit șansă de a trăi mai verde, mai respectuoși cu natura și că poate reușim să facem același lucru și odată ieșiți din izolare.

Am auzit tot mai mult spunându-se că vom ieși schimbați din aceasta criză. Poate așa este, însă pentru a schimba în mod real modul nostru de a ne raporta la natură, e nevoie de mult mai mult decât două luni de izolare. Aceste luni ne-au oferit șansa de a vedea efectele, în unele locuri spectaculoase, ale unui alt stil de viață asupra aerului. Însă multe aspecte de mediu sunt mult mai greu de “vindecat”. Pentru a lasă naturii timpul necesar să se vindece vă fi nevoie să luăm, în mod conștient, decizii în care impactul de mediu să capete o greutate importantă. Adică atunci când vom vedea că o acțiune sau abordare are șanse să distrugă mediul, atunci să ne asumăm că nu vom face acel lucru.

Acum, înainte de ieșirea din izolare, cred că avem doua opțiuni, greu compatibile:

– să ieșim din pandemie ca niste oameni mai buni; și pare că pentru noi ideea de a fi trecut cu toții prin aceeași criză e o premisă aproape suficientă pentru a ne fi schimbat în bine;

– să revenim la liniștea, bunăstarea și confortul de dinaintea izolării.

Din cele două variante eu cred că majoritatea din noi o va alege, din păcate, pe a doua . Suntem obișnuiți cu confortul avut, ne era ușor să ignorăm realități uneori suficient de îndepărtate legate de crize climatice, sociale, de sănătate. Ne-am obișnuit că pentru a avea confort există un preț pe care îl plătim și vom continua să credem că vom putea merge pe același drum. Izolarea a fost dificilă și toți avem nevoie să ne oferim o pauză, un respiro. Pentru unii acest lucru înseamnă o vacantă, cumpărături sau ieșirea cu prietenii în oraș. Toate acestea sunt atât de reconfortante, dar ele nu se vor mai putea întâmpla în aceleași condiții că până acum, iar costul lor asupra mediului vă fi semnificativ mai mare decât înaintea izolării.

Știm bine că sunt industrii care acum suferă enorm din pricina pandemiei, cum ar fi turismul, transportul sau retail. Iar pentru acestea, pentru a-și reveni cât de cât, schimbările presupun introducerea unor soluții în contradicție cu principiile sustenabilitatii. Sau cel puțin până una alta, pentru perioada imediat următoare, probabil aceste principii nu vor fi neapărat prioritare. Să luam exemplul turismului. Deja sunt luate în calcul separeuri din plexiglass pentru șezlonguri pe plaja. Chiar daca scade confortul turiștilor pe plajă, această soluție ar putea aduce protecție turiștilor, ceea ce e perfect. Însă, odată trecută criza sanitară și revenirea la o oarecare normalitate, acestea vor deveni, inevitabil, deșeuri.

În transport sunt discutate soluții de distanțare a pasagerilor și reducerea factorului de încărcare. Aceasta se traduce practic prin lăsarea unor rânduri/scaune neocupate între pasageri sau folosirea unor panouri de separare. Ambele variante generează probleme suplimentare, cum ar fi: rentabilitate foarte scăzută, costuri suplimentare de montare a panourilor și așa mai departe, dar dacă aceste soluții ar fi implementate, ele vor avea un cost de mediu asociat. Chiar și în cazul reducerii apetitului pentru călătorii din pricina creșterii prețurilor pentru bilete, acest factor de încărcare redus va genera creșterea numărului mijloacelor de transport necesare pentru a deservi nevoia noastră de deplasare. Astfel, dacă până acum companiile încercau să reducă amprenta de carbon asociată transportului unui pasager, de exemplu, valoarea acestui indicator vă crește din pricina locurilor neocupate. În plus, cel mai probabil, din motive de protecție ne vom baza și mai mult pe mașina personală/familială atât pentru vacanțe, cât și în oraș. Adică vom creste și mai mult traficul atât în orașe, cât și pe distanțe lungi.

Pentru noi toți, ieșirea din izolare vă presupune măsuri de protecție suplimentare. Adică vom purta măști, poate mănuși. Acestea sunt menite pentru o singură utilizare, ceea ce înseamnă că în curând vom avea cantități enorme de mănuși și măști care vor inunda gropile de gunoi, în cel mai bun caz, sau pur și simplu le vom vedea peste tot în natură. Lipsa noastră de disciplină și sistemele de colectare selectivă ineficiente mă fac să cred că așa cum pe moment găsim recipiente PET sau resturi din construcții peste tot, la fel se va întâmpla și cu aceste produse. De asemenea, separatoarele din plastic vor fi omniprezente în spatiile ce presupun interacțiune – case de marcat, ghișee, cantine etc și ele vor trebui gestionate responsabil odată ce nu vor mai fi necesare.

Suntem pregătiți să înțelegem aceste efecte ale noii noastre realități? Suntem pregătiți să operăm astfel încât să ne uitam dincolo de confortul nostru și să încercăm să ne protejăm viitorul? Greu de spus, asta pentru simplu motiv că va fi greu de făcut. Nu putem ignora nevoia de a deveni din nou activi și parte dintr-o societate funcională, dar nici nevoia de a ne proteja pe noi și cei din jur. În egala măsură, e greu de crezut că vom sacrifica industrii întregi până vom putea călători sau petrece vacanțe la un nivel de siguranță similar celui dinaintea acestei crize sau până vom găsi soluții sustenabile. Sigur, vor fi pași importanți făcuți pentru protejarea naturii, dar întrebarea mea este: îi vom face la fel de timid că până acum? Vom ști să înțelegem și ne adaptăm la noile riscuri de mediu pe care această pandemie ni le va pune în față?

Primele soluții testate și care deja se implementează țin de opțiunea lucrului de acasă. Această variantă poate genera o scădere a traficului din orașe și zonele metropolitane, dar generează o creștere de nevoie și utilizare de energie electrică, de noi achiziții de echipamente electronice mai performante. În plus, în unele țări au fost deja anunțate măsuri prin care zone întregi din orașe nu vor mai fi deschise pentru transportul cu mașină, ci doar cu transport public, bicicletă sau pietonal.

Poate în turism vor apărea noi opțiuni de a petrece vacanța, ce au fost puțin exploatate până de curând, cel puțin la noi: turismul rural, turismul în zone mai retrase, călătoriile cu rulota ș.a., că alternative ale turismul de masă.

Nu în ultimul rând, responsabilitatea agenților economici fata de deșeurile introduse în economie pentru consum trebuie să ia în calcul toate aceste noi produse: măști, mănuși, paravane sau orice alte sisteme de protecție și distanțare. Pe termen lung, dar începând de acum, firmele trebuie să se îndrepte spre crearea sau menținerea unor operatori capabili să gestioneze responsabil toate aceste noi categorii de deșeuri. Mai mult, având în vedere că acest fenomen al materialelor de protecție utilizate la scară largă de-abia prinde contur, pot fi explorate soluții bazate pe principiile economiei circulare. Astfel, pornind de la materialele din care sunt confecționate, până la modul de colectare a lor la finalul ciclului de viață și reprocesare, produsele de protecție ar putea fi gândite într-un mod cât mai sustenabil.

Photo by Anna Shvets from Pexels

Resurse:

https://edition.cnn.com/2020/05/04/world/coronavirus-plastic-waste-pollution-intl/index.html?fbclid=IwAR2LBs5b2oKvXkf1N4yfP9XtVdxHqp46kR2YYKtguvHf2bpK-0ZmRv8GpJA https://www.ellenmacarthurfoundation.org/news/the-covid-19-recovery-requires-a-resilient-circular-economy

⬅︎ Blog