Verdele este noul negru

Published on November 5, 2019

În ultimele săptămâni, Greta Thunberg s-a războit cu demnitarii ONU cărora le-a spus că ar trebui să le fie rușine de acțiunile lor, a navigat mii de kilometri ca să arate că e posibil să te deplasezi fără să poluezi, s-a întâlnit cu Leonardo di Caprio și, cel mai recent, a refuzat un premiu pentru implicarea sa în protecția mediului, spunând că s-au dat suficiente premii, dar acțiunile încă lipsesc.

Și oamenii care au urmărit au luat poziție față de Greta – pare că variantele cele mai frecvente sunt ori să o iubești, ori să o urăști. Ori să spui că generația ei va fi cea care va salva planeta, ori să fii convins că sunt niște servicii obscure și niște interese în spatele ei.

Cert este că planeta, cu sau fără Greta, e în suferință deja de zeci de ani. Impactul nostru asupra ei a devenit din ce în ce mai mare și mai apăsător, în timp ce soluțiile pentru diminuarea impactului pare că sunt prea mici ca să aibă efecte. Ce e de făcut, în condițiile astea?

Hai să ne uităm puțin la ceea ce pot face companiile. Tema amprentei de carbon este o problemă importantă și a ocupat agenda publică încă de la începutul discuțiilor despre CSR și sustenabilitate. Asta pentru că temele de mediu au fost printre cele mai vizibile moduri în care companii importante au afectat ecosisteme. Modurile în care mediul economic a afectat de-a lungul anilor biodiversitatea sunt extrem de diverse.

Unele companii au exploatat resurse naturale fără a acorda atenția necesară conservării habitatelor pentru diferite specii, împingând spre extincție plante și animale. Altele nu și-au protejat suficient de bine operațiunile în fața provocărilor din zonele de exploatare și au generat dezastre naturale. Altele afectează natura creând produse cu un ciclu de utilizare redus și impact major asupra habitatului odată ce aceste produse ajung la groapa de gunoi.

De exemplu, cea mai mare deversare de petrol s-a întâmplat în Golful Mexicului în 2010 și a afectat mai mult de 8000 de specii din zonă, incluzând specii de pești, păsări, crustacee. Mai mult decât atât, din cauza deversării, și persoanele din zonă au fost afectate de vaporii toxici veniți dinspre golf.*

Bineînțeles, multe companii au făcut pași importanți în a-și corecta aceste practici, unele din ele au devenit pionieri în inovație, tocmai pentru a reduce impactul generat asupra mediului. Evident, nu putem generaliza impactul pe care îl produc diferiți actori economici, iar responsabilitatea nu o putem pune doar pe umerii lor, deoarece și consumatorii poartă greutatea acestui impact, prin alegerile pe care le fac în fiecare zi. Nu în ultimul rând, există o mare parte a responsabilității și pe umerii autorităților naționale care nu fac un efort real de a impune reguli de protejare a biodiversității și impunere a legislației deja existente pentru reciclare, de exemplu. Dar, ca practică des întâlnită, dacă responsabilitatea e împărțită, atunci și atenția față de aceste probleme e diluată în urgențele zilnice.

Au existat de-a lungul timpului diferite mesaje care au atras atenția asupra efectelor devastatoare asupra vieții așa cum o știm în prezent și inițiative globale propuse de mediul privat sau importanți lideri (politicieni, experți, oameni de știință) pentru a reduce impactul de mediu. În prezent, sunt numeroase inițiative de regândire a modului de operare a companiilor și a produselor lor astfel încât acest impact să fie redus. Însă toate aceste inițiative sunt încă prea mici, angajamentele ambițioase, dar pașii prea mărunți. În acest moment, efectele schimbărilor climatice încep să fie resimțite, iar oamenii (privit la nivel global) par a se certa asupra unor probleme precum: sunt reale problemele de mediu, suntem noi responsabili pentru acestea, mai are rost să încercăm să facem ceva, sau chiar discuții aprinse despre cine are legitimitate în a ne atrage atenția asupra mediului. Pare că încă suntem mulți cei care nu pricepem seriozitatea acestor probleme.

Ce ar putea totuși face companiile?

După cum suneam mai sus, responsabilitatea nu o poartă numai companiile, însă asta nu înseamnă că ele nu pot face ceva în această privință. Conform rapoartelor EEA (Agenția Europeană pentru Mediu) și EPA (Environment Protection Agency (US)), topul industriilor generatoare de gaze cu efect de seră sunt: energetică, transport și industrie (manufactură). Dar gazele cu efect de seră sunt doar un aspect. Săptămâni întregi am urmărit efectele dramatice ale incendiilor din pădurea amazoniană, cauzate, cel puțin în parte, de oameni în scopul utilizării pământului pentru argicultură. Produsele alimentare crescute în zonă ajung, prin lanțul de alimentar, pe masa oamenilor din toată lumea. Dar la fel se întâmplă și cu efectele distrugerii pădurii amazoniene, suntem cu toții afectați.

Fiecare companie și industrie are, într-un fel sau altul, impact asupra mediului, deci pentru a putea conserva biodiversitatea și un mediu de trai sigur, atunci fiecare companie are obligația morală, dacă nu chiar legală, de a-și reduce impactul de mediu. În prezent nu mai putem vorbi de colectare selectivă în birouri și să pretindem că acea companie este responsabilă. O analiză serioasă a zonelor de impact și ținte clare, asumate și implementate pot fi un pas real.

Companiile trebuie să își privească toate aspectele activității lor. Ce anume pot urmări companiile?

  1. Produsele lor au un design care să permită o utilizare îndelungată cu o uzură minimă?
  2. Produsele, pe perioada de utilizare, necesită consumabile poluante sau nu?
  3. Design-ul permite recuperarea materiilor prime din produs sau a consumabilelor acestuia și reintegrarea acestora în circuitul de producție, pentru a evita utilizarea de materii prime din surse virgine?
  4. Care este sursa materiilor prime și cât de responsabil sunt acestea extrase?
  5. Care sunt principalii poluanți (aer, apă, sol) atât din productie cât și în operațiuni și cum pot fi ei reduși?
  6. Există un circuit sigur de colectare și depozitare a materialelor periculoase? Este acesta functional?
  7. Cât de eficiente sunt operațiunile de producție, privind atât sursa, depozitarea și utilizarea materiilor prime utilizate, cât și energia utilizată în producție, transport, depozitare, etc.?
  8. Infrastructura companiei se bazează pe o rețea extinsă de transport sau există opțiunea unei rețele a punctelor de producție pentru a reduce poluarea generată de transport?
  9. Sunt folosite alternative responsabile pentru transportul mărfurilor sau a persoanelor?
  10. Ce se întâmplă cu produsele companiei odată ce ele își încheie ciclul de viață? Ce se întâmplă cu deșeurile rezultate și care este impactul lor de mediu?

Acestea sunt doar câteva întrebări. Fiecare companie și industrie are propriile ei caracteristici ce pot diversifica acest set de dileme pe care fiecare companie trebuie să și le adreseze, dar mai ales să le rezolve. Evident, nu e un lucru ușor de făcut, sunt multe zone unde companii și industrii trebuie să își refacă din temelii modul de operare. Bineînțeles, schimbările vor necesita timp, însă nu există niciun moment mai bun pentru a începe o schimbare decât azi. Tot ce ne trebuie e asumarea faptului că vrem nu vrem, fiecare din noi avem un impact de mediu și e corect (din punct de vedere moral, dar și economic) să începem să facem ceva în privința asta.

Listă de resurse:

⬅︎ Blog