În loc de la mulți ani

Published on January 9, 2020

Am încheiat anul vorbind despre ce am făcut în ultimii 18 ani de când există ARC. A fost o călătorie care ne-a purtat prin multe hățișuri, provocări, prietenii, momente fericite și mai puțin fericite din istoria noastră ca organizație și din istoria societății civile la care am contribuit și contribuim activ.

Intrăm într-un an nou. Rememorarea a fost frumoasă și ne-a ajutat să ne dăm seama de dimensiunea lucrurilor pe care le-am făcut până acum, dar și să ne dăm seama de puterea noastră. Așa că acum ne uităm spre ce ne dorim de la an și de la noi.

Ne-am gândit ce ne dorim să facem la ARC și în societatea civilă și au reieșit câteva rezoluții, venite direct de la ARC-ași, pe care te invităm să le citești și care sperăm să te inspire în 2020. Să avem un an bun și curajos!

“Îmi doresc ca societatea civilă să învețe să își folosească vocea și mai bine decât a făcut-o în ultimii doi ani. Pentru asta îmi propun să stabilesc cât mai multe legături, să facilitez conexiuni și să ajut la dezvoltarea acestei voci comune.”

“Multe organizații din România sunt conduse de femei și au echipele formate din femei. Această realitate a generat în capul meu câteva întrebări importante: Oare vremurile pe care le trăim nu ar avea mai multă nevoie de leaderi care să conducă prin și spre empatie și grijă, decât prin și spre control și performanță? Cum îți găsești vocea ca femeie leader? În jurul acestor întrebări am de gând să stârnesc conversații în acest an.”

“Cum facem să ne cunoaștem mai bine comunitățile? Din câte comunități e făcută o comunitate? Cum se țese povestea unei comunități și cât de importantă este o narațiune mai mare care să ne aducă împreună și să ne îndemne la acțiune? Mi-ar plăcea ca 2020 să fie anul conversațiilor cu sens, al oamenilor care ascultă spre a înțelege și care vorbesc ca să transmită celorlalți ceva.”

“Îmi doresc să ne uităm la noi ca la niște profesioniști adevărați, care pentru a-si duce la bun sfârșit obiectivele au nevoie să fie tratați cu respect de către toți partenerii. Și îmi mai doresc ca ONG-urile, care sunt multe și fac multe chestii mișto, să aibă un plan și o voce comună și să nu mai piardă timp și resurse din lipsa de viziune comună.”

“Să fiu mai pozitiv, să mă străduiesc să fiu mai implicat în orice ține de țara asta a noastră, să călătoresc cu un scop mai bine definit în viață și în organizație și să îmi ajut organizațiile/clienții și mai mult.”

“Vreau să văd cum prind contur proiectele comune, în care, pe lângă bani puși la un loc de firme, de exemplu, să fie puse la bătaie timp, energie și experiență. Asta ca să știm unii de alții, să nu obosim singuri pe drum și să nu ne pierdem încrederea că putem schimba lucrurile.“

“Îmi doresc să punem mai multă valoare pe ce ne iese decât pe ce nu ne iese, să facem mai des ce ne place decât ce trebuie, să fim mai atenți cu ceilalți, să spunem mai des mulțumesc. Îmi doresc să simt că ceva se schimbă în organizațiile cu care lucrăm pentru că noi am fost acolo – la nivel de curaj, entuziasm, încredere, practică. Pentru noi ca echipă îmi doresc să nu facem prea multe și prea repede și să uităm să ne bucurăm.”

“Să învăț să zic “Nu”.”

“Suntem o industrie care generează un impact colosal în comunitate, însă nu reușim să ne arătăm forța pe care o avem. Nu ne vom putea uni cu toții, însă aș vrea să arătăm în acest an că nu suntem/sunteți singuri și să avem mai multă grijă de noi, organizațiile, și să înțelegem că vrem același bine.”

“Aș vrea să ne pese unii de alții ca oameni. De cei cu care lucrăm, de cei pe care îi vedem așteptând un gest de umanitate la ieșirea de la supermarket, de bătrânii noștri, de copiii noștri. Să ne fie bine, indiferent ce carieră avem și să ne facem vreme să nu mai fim victime în propria viață, ci să facem astfel încât să avem resurse de răbdare și speranță cât să avem grijă de noi și de ai noștri.”

⬅︎ Blog