Ce se poate face?

Published on August 19, 2019

De Sînziana Wolff

Evenimentele din ultimele săptămâni ne-au întristat sau înfuriat peste măsură. Și pe bună dreptate ne întrebăm – ce se mai poate face?! Avem vreo scăpare? Avem cum să răsturnăm sistemul ăsta cu susul în jos, să îi facem niște verificări, să aruncăm ce e rău și să păstrăm ce e bun? Avem noi puterea să facem așa ceva?

Colega noastră Mădălina vorbește des despre cum se face organizare comunitară și a spus ceva ce mi-a rămas în cap – monstrul nu poate fi înghițit într-o singură înghițitură, ci în sute sau mii de înghițituri mici. Dacă vedem că la spital se dă cu același mop și pe hol, dar și în sala de operație, acționăm asupra persoanei care folosește mopul. Apoi asupra celui de deasupra și de deasupra și tot așa. Până se rezolvă problema. Până se înghite monstrul.

Mi-a devenit greu să mă uit la știri sau pe Facebook și să văd toate lucrurile care se întâmplă, unele asupra cărora chiar nu știu ce putere aș avea să schimb ceva. Și am obosit să mă revolt eu cu mine în fața unui ecran, să mă frustrez și să mă întreb “ce se mai poate face??”. Am realizat că poate nu pot acționa direct asupra lucrurilor pe care le văd la televizor, dar că există alte lucruri, mult mai aproape de mine, asupra cărora pot să intervin.

Cum să începem să tăiem bucățele digerabile din monstru? Personal, am început să fac câteva lucruri care mă fac să mă simt un pic mai bine despre mine și despre lumea din jurul meu. Uite cam care ar fi:

  • Donez – sunt multe organizații care acționează eficient și transparent în jurul nostru și, la momentul actual, am ales să donez recurent pentru două. Există și momente în care donez one time pentru un proiect care îmi place foarte mult (proiecte jurnalistice, de exemplu). Ce e cel mai important pentru mine e să găsesc o organizație care vorbește pe limba mea, care rezolvă o problemă pe care eu o consider importantă și care mă ține la curent cu ce face în direcția asta. Pe mine m-a ajutat și platforma www.donatie.ro  să aflu despre astfel de organizații și inclusiv ce numere de SMS sunt deschise.
  • Mă implic – sunt 16 fundații comunitare în toată țara care susțin proiecte în care comunitatea se hotărăște să nu mai aștepte după autorități să le rezolve proiectele (www.fundatiicomunitare.ro). Mai există și organizațiile civice care fac o treabă excelentă să tragă la răspundere autoritățile pentru ce ar trebui să facă (cum ar fi prietenii de la CeRe: https://cere.ong/) care pot oferi resurse, expertiză, etc.
  • Vorbesc cu vecinii mei – mai dialogăm cu oamenii cu care împărțim o scară sau un perete? Mi-am dat seama că eu nu prea mai făceam asta decât în cazuri de maximă necesitate. Însă de când m-am mutat la casă prefer să țin legătura cu vecinii mei, de la momentele când avem nevoie unul de altul să dăm de mâncare animalelor în vacanță și până la a căuta soluții și a semna petiții de asfaltare.
  • Sunt bună și cu mine – cred începe de la respectul pe care îl avem față de noi înșine să nu spunem “merge și așa”. Personal am exersat mult povestea asta cu meritatul – am ajuns acum într-un loc în care mă respect și știu că merit mai bine decât X și Y. Și asta mă face să mă simt puternică și capabilă să schimb lucrurile care nu îmi convin.
  • Nu tac – un citat care îmi place foarte mult spune că răul câștigă atunci când oamenii buni aleg să nu facă nimic. Nu știu cât de ușor ar fi să trăim în afara societății, în afara sistemului. Știu doar că atunci când văd ceva nelalocul lui, spun cuiva. Scriu o reclamație. Scriu pe Facebook. Merg la vot. Merg la proteste. Nu tac. Tranșez monstrul în bucăți mici.

Sigur că durează și că nu e ușor. Cred că totuși am trecut de punctul în care ne mirăm de lucruri și am ajuns în locul în care vrem să se întâmple ceva pe bune. Și fiecare dintre noi poate să facă ceva în sensul ăsta, chiar dacă pare atât de nesemnificativ ca o donație prin SMS.

⬅︎ Blog